Gabrioloi
Verde
Am ales să îți scriu cu verde pentru că verdele îmi aduce întotdeauna aminte de prima
oară când ne-am întâlnit. În fiecare zi mă bucur de momentele în care stau la colțurile străzilor,
așteptând la semafor și zâmbesc cand se face verde.
Niciodată nu cred că mi-a fost atât de ușor în a-ți scrie; mai ales pentru că tot ce îți scriu
vroiam să îți spun deja de mult. Ultima oară când te-am văzut erai suparată. Am observat deja
care sunt micile semne care îți trădează starea de spirit și mă bucur de fiecare dată când te văd
dimineața în pat, alături de mine, dormind pe aceiași pernă cu mine. Atunci, în acele dimineți știu
că întreaga zi vei fi bucuroasă și nu cred că e nimic mai frumos în bucuria ta, decât să te văd
zâmbind. Știi că zâmbetul tău e special? Sunt sigur că știi tot ce înseamnă când îți spun că te
iubesc. Necunoscându-ți numele, neștiindu-ți parfumul, când te-am văzut pe stradă prima oară,
eram sigur că aveam să te iubesc. Seara era perfectă, iar amintirea frumuseții tale mi-a fost
companion multă vreme de atunci. Am ajuns să te iubesc, bucată cu bucată, toate elementele care te fac să fii tu și nu am să pot vreodată să nu te mai iubesc.
Primele clipe care le-am petrecut împreună m-au făcut să îți iubesc părul tău parfumat,
pielea ta moale, buzele imperfecte - perfecte în unicitatea lor - gâtul tău frumos, mâinile superbe,
picioarele lungi și ploeoapele fine. Trupul tău armonios nu e altceva decât expresia frumuseții
sufletului tău. Dacă mi-aș dori ceva doar pentru mine, atunci acest lucru sigur ar fi mintea ta.
Pentru că ești o femeie superbă, demnă de iubit - o copilă răsfățată care își merită iubirea
împărtășită. Știi că de fiecare dată când ieșim miercuri dimineața, întotdeauna ai lângă tine un
cocor verde? Acel cocor, un minuscul element construit din hârtia origami - e felul meu de ați
mulțumi în fiecare săptămână.
Mă bucur că de când ne cunoaștem am reușit să ne iubim la fel de mult ca în zilele în care
eram îndrăgostiți. Nu mai avem nebunia anilor de când eram noi foarte tineri și nici lipsa grijilor
de atunci - dar acum mă gândesc cu nerăbdare la zilele care vor urma și anii care ne vor
întâmpina în noua noastră viață.
Când erai la facultate mă simțeam aiurea. Parca eram o mică jucărie, decolorată de la
soare, cu sforile rupte adusă la lumină doar când veneai și deschizând ușa cămării tale mă
scuturai de praf. Îmi era dor de tine și mai ales vroiam să te știu aprope. Toate relele se pot
întampla și atunci când ești aproape de mine, dar știindu-te sub ochii mei parcă îți ofer un scut
care să te apere de ele. Zile în șir numărăm și renumăram orele care mă separau de tine.
Recunosc ca în acele zile fugeam de acasă și mergeam să te caut. Dar ajuns în curtea facultății,
îmi dădeam seama că eu nu am ce căuta acolo.
Și în zilele în care nu îmi vorbeai, cel puțin odată mă gândeam la tine. Ce nu îmi pare
coincidență și nici măcar hazard, e faptul că în fiecare miercuri dimineață, în aceiași gelaterie,
noi ne așezam la aceiași masă și mâncăm același fel de înghețată. Și nu îmi pare deloc straniu, că
aceiași înghețată e la fel de verde, ca și în prima zi. Chiar și în zilele în care eram departe și tu nu
îmi erai aproape, în fiecare miercuri acel glob de înghețată verde mă ținea aproape de tine.
Dacă cineva mă întreaba dacă te iubesc, mă feresc să spun că da. Pentru că nu pot spune
că te iubesc. Cunoști cum iubirea ta și a mea dealtfel e iubirea cea mai greu de înțeles. Pentru a
evita neplăcerile din partea oamenilor care nu își păstrează respectul față de iubirea noastră, nu
am să mă chinui niciodată să le explic cum ne iubim.
În fiecare vară, de aniversarea întâlnirii noastre, am ales sa îți fac un cadou. Probabil, acum te
gândești ce cadou? Ei, bine încă nu l-am terminat. În cam 4 ani de va fi gata. Până atunci cocori
în fiecare miercuri dimineață și mângâieri în fiecare zi.
Îți scriu acum cu gândul că citind asta, să cunoști o mică bucată din mine, care de fiecare
dată când ne întâlnim și te privesc, ramâne uimită. Nu știu dacă ai observat, dar la fiecare ceașcă
de ceai pe care o împărțim la aceiași masă, cel puțin odată te privesc în gol. Atunci, în acele
momente sufletul meu mă părăsește pentru a-și petrece drumul către un loc în care tu îmi ești
întodeauna aproape, unde nici răutatea celorlalți ori orice spaimă poate să ne ajungă.
De când te cunosc, mă gândesc la toate lucrurile care le-am făcut împreună și la toate
discutiile pe care le-am avut - dacă aveau loc dimineața pe covor, afară în iarbă ori iarna la
căldură, am reusit întodeauna sa îmi dau seama de fiecare dată, că zilnic descopeream încă ceva
nou la tine care să iubesc. Poate era felul în care vorbeai, cum zâmbeai pe jumătate, cum știai să
mă faci să râd ori cum tu râdeai la glumele mele prost spuse ori poate în acele ierni friguroase în
care singura sursă de încălzire în casă eram noi doi ori pisica, dar atunci în acele zile îmi dădeam
seama de toate lucrurile mici care ne făceau să fim atât de buni unul cu și pentru celălalt.
Ce dor îmi este de zilele în care ne plimbăm prin oraș ținându-mă de braț, de serile calde
de vară în care plimbarea noastră se oprea ținându-ne de mână la marginea orașului privind spre
cer, urmărind ore în șir stelele care cădeau. Vreau din nou să te aduc cu mine prin țară, pe munții
care oferă priveliști de inegalat, la umbra căpițelor de fân pe dealuri când soarele apune, iar
focurile aprinse în timpul sărbătorilor de vară rumenesc cerul într-un galben roșiatic vreau din
nou să simț că pot să îți fiu aproape.
Nu ți-am spus că te iubesc, de frică. Nu ți-am spus cât de tare mi-ar plăcea să fii soția
mea pentru că tinerețea sufletului tău de copilă nu te lasă să te gândești la așa ceva. Nu îmi mai
este frică și nu ne mai cunoaștem doar de jumătate de an, acum după 6 ani, eu îți spun că te
iubesc și vreau să fi mereu cu mine. Astăzi pot în sfarșit să te iubesc așa cum se cuvine și chiar
de departe sa îți rămân în suflet.
Te iubesc Eleni și împreună cu tine și pe fiica noastră. Te iubesc Ingrid. Sunt cel mai fericit
bărbat și mulțumesc în fiecare zi pentru că vă am.
P.S. Mâine este miercuri. Cocori și înghețată.
Devious Journal Entry
as per her request. although keep in mind these in some categories there are more than one song.1. a song you like with a colour in the title
luna amara - rosu aprins
2. a song you like with a number in the title
the proclaimers - 500 miles
3. a song that reminds you of summertime
asaf avidan - one day
4. a song that reminds you of someone you would rather forget about
R.O.A. - ne place
5. a song that needs to be played loud
boston - more than a feeling
6. a song that makes you want to dance
Ram Jam - Black Betty
7. a song to drive to
steppenwolf - born to be wild
8. a song about drugs or alcohol
amy winehouse - rehab
9. a song that makes you happy
allan sherman - hello muddah, hello faddah
10. a song that makes you sad
frank sinatra - in the wee small hours of the morning
11. a song that you never get tired of
athlete - wild wolves
12. a song from your preteen years
nightwish - kuolema tekee taiteilijan
13. one of your favourite 80's songs
def leppard - pour some sugar on me/guns 'n' roses - sweet child of mine/queen - another one bites the dust
14. a song that you would love played at your wedding
rosu si negru - pseudofabula/lorenzo jovanotti cherubini - a te/max raabe - ich bin nur wegen dir hier
15. a song that has been covered by another artist
anouk - lost
16. one of your favourite classical songs
pyotr ilyich tchaikovsky - the nutcracker: dance of the sugar plum fairy
17. a song that would sing a duet with on karaoke
frank and nancy sinatra - something stupid
18. a song from the year that you were born
roxette - the look/billy joel - we didn't start the fire
19. a song that makes you think about life
frank sinatra blue moon
20. a song that has many meanings to you
the echo friendly - same mistakes
21. a favourite song with a person's name in the title
the beatles - hey jude
22. a song that moves you forward
max raabe - küssen kann man nicht alleine
23. a song that you think everybody should listen to
astor piazzola - suite punta del este
24. a song by a band you wish were still together
the beatles - yesterday
25. a song by an artist no longer living
julie london - cry me a river
26. a song that makes you want to fall in love
tracy chapman - thinking of you/nina simone - i'm feeling good/nicu alifantis - ce bine ca esti/roberto alagna - piensa en mi
27. a song that breaks your heart
queen - love of my life
28. a song by an artist with a voice that you love
the white buffalo - house of the rising son
29. a song that you remember from your childhood
smokie living next door to alice
30. a song that reminds you of yourself
liquido - narcotic/
Devious Journal Entry
Acum este timpul să asculți vântul care bate. Părul care îți intră în ochi și peste buze. Pietrele pe care calci. Aerul pe care îl respiri și în tine se încălzește. Frunzele care cad. Gradele care fug. Ploaia care nu mai vine și hainele care te îmbrățișează.
Șoaptele neauzite într-o apropiere atât de îndepărtată. Luminile care dispar, contururile care se încețoșează la marginea ochiului tău. Falduri care cad, curele care strâng, pantaloni care gâdilă, alb care orbește, picioare care se încrucișează, tocuri care se afundă, degete înțepate de coji de castane.
Miezul aruncat, cojile consumate, cotoare sculptate în vitralii monocrome.
Pășind pe nisip ai știut vreodată că tălpile tale vor fi inspirație pentru degetele unui scrib? Ori culoarea pielii tale care avea să fie semnul trădării? Nu al tău desigur, ci al meu. Undeva pe drum, așteptând cu disperare și devenind tot mai nerăbdător să îți aud vocea din nou am avut un moment de cădere. În compartimentul trenului care mă ducea spre tine, în o căldură excesivă și sub atacul mizeriilor fetide care răspândeau un miros umed, am avut o clipită de alunecare în hiper-raționalism. Acolo împreună cu alte trei entități care erau ocupate cu importanța vieții lor, am reușit să vad care era idealul care mă mâna spre tine.
Banal sau nu, stupid sau nu ori pur și simplu de neinterpretat, dar ce mă făcea să merg spre tine nu era altceva decât esența ta.
Amintirile care le aveam despre tine, parfumul care te învăluiește, căldura obrajilor tăi și amintirea mâinilor tale.
Mi-a părut rău când am plecat, dar cel mai rău mi-a părut când ai plecat tu. E păcat că nu am apucat ori reușit să te cunosc mai bine. Sigur prezentul ar fi arătat altfel acum.
Zilele trecute mă plimbam prin oraș gândindu-mă aiurea la fel de fel de melodii care le păstrasem în minte mici fragmente care se repetau la nesfârșit. Atunci mă întrebam oare ce muzică și ce zgomot este în mintea ta? Oare și tu ca și mine auzi aceiași muzică care îți scutură întreaga ființă în o stare de euforie maximă? Posibil, dar nu foarte probabil.
Am trecut strada în acel parc imens care la fiecare sfârșit de săptămâna devenea raiul bicicliștilor, copiilor, skater-ilor și celor pe role. Era halucinant cum un peisaj steril aproape și lipsit de oameni devenea pentru 36 de ore un mic furnicar în care pietrele trotuarului erau lăsate să respire doar la orele târzii ale nopții. Acolo m-am așezat între acei oameni și în frigul nopții de octombrie am așteptat. Dar nu e greu de realizat că nu peste mult timp m-am răzgândit, îndreptându-mi pașii spre gară.
Nu cred că te-ai fi gândit vreodată că îți va scrie cineva, ori că amintindu-și de tălpile tale s-ar fi mângâiat știind că poate fi mândru că te cunoaște. Ori că de fiecare dată când aude numele tău, ori vede inițialele tale zâmbește ca un tâmpit știind că a avut onoarea de ați fi în preajmă. Dar să știi că și mândria are o limită și nici o amintire ori nici un fel de emoție care ne-ar putea lega nu te poate ține pe un piedestal. Ca să rămâi pe acel piedestal ar însemna ca existența ta să se oprească, ori tu și mintea ta sunteți destinată veacurilor și lucrurilor mărețe. Dar ca oricare om, vei greși. Vei face un pas greșit, îți vei cufunda mânecile în apă - vei creea dezordinea care te va supăra și vei greși.
Trebuie să plec. Spionul tău mi-a întrerupt gândurile.
Acum e timpul sa simti
Acum este timpul să asculți vântul care bate. Părul care îți intră în ochi și peste buze. Pietrele pe care calci. Aerul pe care îl respiri și în tine se încălzește. Frunzele care cad. Gradele care fug. Ploaia care nu mai vine și hainele care te îmbrățișează.
Șoaptele neauzite într-o apropiere atât de îndepărtată. Luminile care dispar, contururile care se încețoșează la marginea ochiului tău. Falduri care cad, curele care strâng, pantaloni care gâdilă, alb care orbește, picioare care se încrucișează, tocuri care se afundă, degete înțepate de coji de castane.
Miezul aruncat, cojile consumate, cotoare sculptate în vitralii monocrome.
Pășind pe nisip ai știut vreodată că tălpile tale vor fi inspirație pentru degetele unui scrib? Ori culoarea pielii tale care avea să fie semnul trădării? Nu al tău desigur, ci al meu. Undeva pe drum, așteptând cu disperare și devenind tot mai nerăbdător să îți aud vocea din nou am avut un moment de cădere. În compartimentul trenului care mă ducea spre tine, în o căldură excesivă și sub atacul mizeriilor fetide care răspândeau un miros umed, am avut o clipită de alunecare în hiper-raționalism. Acolo împreună cu alte trei entități care erau ocupate cu importanța vieții lor, am reușit să vad care era idealul care mă mâna spre tine.
Banal sau nu, stupid sau nu ori pur și simplu de neinterpretat, dar ce mă făcea să merg spre tine nu era altceva decât esența ta.
Amintirile care le aveam despre tine, parfumul care te învăluiește, căldura obrajilor tăi și amintirea mâinilor tale.
Mi-a părut rău când am plecat, dar cel mai rău mi-a părut când ai plecat tu. E păcat că nu am apucat ori reușit să te cunosc mai bine. Sigur prezentul ar fi arătat altfel acum.
Zilele trecute mă plimbam prin oraș gândindu-mă aiurea la fel de fel de melodii care le păstrasem în minte mici fragmente care se repetau la nesfârșit. Atunci mă întrebam oare ce muzică și ce zgomot este în mintea ta? Oare și tu ca și mine auzi aceiași muzică care îți scutură întreaga ființă în o stare de euforie maximă? Posibil, dar nu foarte probabil.
Am trecut strada în acel parc imens care la fiecare sfârșit de săptămâna devenea raiul bicicliștilor, copiilor, skater-ilor și celor pe role. Era halucinant cum un peisaj steril aproape și lipsit de oameni devenea pentru 36 de ore un mic furnicar în care pietrele trotuarului erau lăsate să respire doar la orele târzii ale nopții. Acolo m-am așezat între acei oameni și în frigul nopții de octombrie am așteptat. Dar nu e greu de realizat că nu peste mult timp m-am răzgândit, îndreptându-mi pașii spre gară.
Nu cred că te-ai fi gândit vreodată că îți va scrie cineva, ori că amintindu-și de tălpile tale s-ar fi mângâiat știind că poate fi mândru că te cunoaște. Ori că de fiecare dată când aude numele tău, ori vede inițialele tale zâmbește ca un tâmpit știind că a avut onoarea de ați fi în preajmă. Dar să știi că și mândria are o limită și nici o amintire ori nici un fel de emoție care ne-ar putea lega nu te poate ține pe un piedestal. Ca să rămâi pe acel piedestal ar însemna ca existența ta să se oprească, ori tu și mintea ta sunteți destinată veacurilor și lucrurilor mărețe. Dar ca oricare om, vei greși. Vei face un pas greșit, îți vei cufunda mânecile în apă - vei creea dezordinea care te va supăra și vei greși.
Trebuie să plec. Spionul tău mi-a întrerupt gândurile.
youtu.be/xmVmUOGSAdI
She knows my timing is off
She isn't ready for my love
It's all that I got
But it's a pretty big thing
That she should recognize
The truth between us cannot hide
She knows that it's real
But the situation doesn't fit
I know what I feel
And I know that this is really it
The thing it's all about
And I don't have a single doubt
My timing is off
But sometimes that's how it all works
Believe it or not
We don't have a choice in matters of the heart
Just gotta be brave enough
To love and let yourself - be loved
My timing is off
And I'm not worried 'bout a thing
She knows that it's real
She couldn't throw it all away
For fear of happiness
This isn't like that other mess
444133309991666188021777133061999022133177771803331777144413316613081441331660444021604441660
555166618881330914441814409991666188.